Doctrina



Declaraţia noastră de scop
(sau "De ce este importantă doctrina ?")

Cuvântul lui Dumnezeu spune că gândurile si caile Lui sunt mult mai presus decât cele ale omului şi că noi toţi ca nişte oi ne-am rătăcit, fiecare îşi vedea de drumul lui. Felul de a lua decizii al omului este adeseori influenţat de tradiţie, de frica de oameni sau de sentimentele şi experiențele personale.Gândurile şi căile omului, neatent la revelaţia lui Dumnezeu, l-au făcut să se rătăcească.

Tocmai de aceea noi, la CIBB, credem că doctrina este foarte importantă. Fiecare decizie majoră sau minoră pe care o luăm se bazează, direct sau indirect, pe felul cum gândim, fie că gândirea noastră ia activ în considerare datele problemei sau acceptă pasiv normele culturale ori ideile general acceptate. Revelaţia lui Dumnezeu prin Scriptură ne arată cum este Dumnezeu, cum putem noi să ne raportanm la El si să ne împăcăm cu El, şi cum această cunoaştere şi relaţie trebuie să influenţeze modul nostru de a gândi şi a ne purta. Prin urmare, doctrina, învăţătura Cuvântului lui Dumnezeu - gândurile şi căile Sale revelante - este crucială pentru a gândi corect, fapt crucial la rândul lui pentru a acţiona corect în toate domeniile vieţii.

 Scopul nostru este să-i ajutăm pe oameni, bărbați și femei, să interpreteze corect Cuvântul lui Dumnezeu și să-l aplice practic în viața și lucrarea pe care o desfășoară în biserică și în lume.

Valori fundamentale

Profesorii rezidenţi ai Centrului de Instruire Biblică Betleem sunt întru totul de acord cu poziţia doctrinară de mai jos. Pentru studenţii care doresc să se înscrie la CIBB este însă suficient să fie de acord cu următoarele puncte esenţiale:

 -Treimea

 -Deplina divinitate şi umanitate a lui Cristos 

-Starea spirituală pierdută a omenirii

-Ispăşirea înlocuitoare şi învierea în trup a lui Cristos

-Mântuirea prin credinţă în lucrarea de ispăşire a lui Cristos, care este dată o dată pentru totdeauna

-Întoarcerea fizică a lui Cristos

-Autoritatea şi ineranţa Scripturii

      

POZIŢIA DOCTRINARĂ A CENTRULUI DE INSTRUIRE BIBLICĂ BETLEEM

Revelaţia

Noi credem în inspiraţia divină, verbală şi completă a Scripturilor originale. Acestea sunt de aceea fără eroare şi de acurateţe în tot ceea ce învaţă. Ele constituie autoritatea finală şi infailibilă a credinţei şi practicii creştine (Is. 55:11; Rom. 15:4; 2 Tim 3:16-17; 2 Pet. 1:20-21). O înţelegere corectă a Scripturii necesită o interpretare consecventă în contextul ei istoric şi gramatical  (2 Tim. 2:15; 2 Pet. 3:15-16).

Dumnezeu

Noi credem într-un singur Dumnezeu, care există în trei persoane egale şi eterne: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt (Mt. 28:19; In. 14:16-17, 15:26; 2 Cor. 13:14; 1 Pet. 1:2).

Isus Cristos

Noi credem că Fiul etern al lui Dumnezeu S-a întrupat, fiind conceput supranatural de Duhul Sfânt într-o fecioară şi drept urmare este pe deplin Dumnezeu şi pe deplin om (Lc. 1:35; Ioan 1:14; Fil. 2:6-8; Col. 2:9). Ca o demonstraţie a dragostei lui Dumnezeu pentru oameni şi în scopul satisfacerii dreptăţii şi mâniei lui Dumnezeu, Isus Cristos a murit în locul omului păcătos odată pentru totdeauna, răscumpărându-i mântuirea şi înviind din morţi (In. 3:16; Rom. 3:21-26, 4:25; 2 Cor. 5:21; Evr. 7:25-27).

Duhul Sfânt

Noi credem că Duhul Sfânt convinge lumea de păcat, de neprihănire şi de judecată şi Îl proslăveşte pe Cristos în lume. El este agentul supranatural al regenerării, sfinţirii, locuirii, pecetluirii, botezului în Cristos şi împărţirii darurilor duhovniceşti fiecărei persoane din momentul credinţei în Isus Cristos ca Mântuitor (Ioan 16:7-14; 1 Cor. 12:4-13; Efes. 1:13-14; 2 Tes. 2:13; Tit 3:5).

Omul

Noi credem că Dumnezeu a creat omul după chipul şi asemănarea Sa, bărbat şi femeie, în a şasea zi a creaţiei, cu scopul de a Se glorifica pe Sine (Gen. 1:26-31; Col. 1;16; Apoc. 4:11).  Primul om, Adam, a păcătuit împotriva lui Dumnezeu, denaturând chipul lui Dumnezeu în el, şi întreaga rasă umană a căzut odată cu el, în minte, voinţă şi sentinmente, fiind acum supusă proprii ei inimi păcătoase, puterii şi ispitei celui rău, fără a avea nici dorinţa, nici puterea de a fi plăcută lui Dumnezeu în afara harului Său, şi prin aceasta, meritând o condamnare dreaptă din partea lui Dumnezeu (Ier. 17:9; Rom. 3:10-18, 5:12, 6:23; Efes. 2:1-3).

Mântuirea

Noi credem că mântuirea este prin harul lui Dumnezeu, prin credinţă, pe baza sângelui lui Isus Cristos vărsat pentru păcat şi pe învierea Sa. În momentul justificării prin credinţă, credinciosul devine o creatură nouă, neprihănită, născută din Dumnezeu, locuită de Duhul Sfânt şi dornică să trăiască pentru Dumnezeu pe măsură ce începe să fie transformată în asemănarea cu Cristos.  Fiecare credincios adevărat are siguranţa mântuirii veşnice, nu prin merite, ci prin promisiunea Domnului (Ioan 3:3, 6:37-40; Fapte 3:15-19; 2 Cor 3:18, 5:17-21; Efes. 2:8-10; Tit. 3:5,7; 1 Ioan 5:11-13).

Biserica

Noi credem că biserica este trupul spiritual universal, în care toţi credincioşii în momentul convertirii sunt botezaţi de Duhul Sfânt şi uniţi prin credinţa în Cristos, care este Capul (1 Cor. 12:13; Efes. 1:22-23, 4:4-6; Col. 1:18). Biserica este reprezentanta lui Isus Cristos în lume pentru evanghelizare şi propovăduirea Cuvântului, trăire în sfinţenie şi compasiune iubitoare (Fapte 1:8; 2 Cor. 5:14-21; Gal. 6:10; 1 Pet. 1:13-16; 2:2). Biserica moşteneşte binecuvântările Noului Legământ şi ia parte la promisiunile împărăţiei făcute de Dumnezeu Israelului, dar cu toate acestea este distinctă de Israel. Planul lui Dumnezeu include o naţiune credincioasă şi restaurată a Israelului  (Lc. 22:20; Rom. 11:1-5, 11-32; Efes. 2:11-22; Evr. 9:15; 1 Pet. 2:4-10). Biserica universală se manifestă vizibil în adunările locale, autonome, care se întrunesc regulat pentru închinare şi zidire, prin intermediul învăţăturii, rugăciunii, părtăşiei, exersării darurilor spirituale, disciplinării la nevoie şi participării la două ordonanţe: botezul credinciosului şi cina Domnului (Fapte 2:41-42; Rom. 12:3-8, 1 Cor. 5:1-13, 11:17-34; Efes. 4:11-16; Evr. 10:23-25).  Biserica are două funcţii de conducere: 1) prezbiterii (supraveghetorii/pastorii), care sunt bărbaţi ce supraveghează, învaţă, încurajează, păstoresc şi echipează sfinţii, conducând şi prin exemplul personal; şi 2) diaconii, care îi ajută pe prezbiteri în slujirea bisericii. Persoanele din ambele funcţii trebuie să aibă un caracter fără reproş (Fapte 20:28; Efes. 4:11-16; 1 Tim. 3:1-13, 5:17; Tit. 1:5-9; 1 Pet. 5:1-3).

Îngeri şi demoni

Noi credem că îngerii au fost creaţi de Dumnezeu pentru a I se închina şi pentru a-L sluji (Isa. 6:3; Lc. 1:26-38; Evr. 1:6,7,13; Apoc. 5:11-12).  Noi credem în realitatea şi personalitatea lui Satan şi a demonilor. Ei împreună se opun lui Dumnezeu, subjugă şi înşeală omenirea şi se împotrivesc credincioşilor (Mat. 4:1-11; Efes. 2:1-3, 6:12; Apoc. 12:7-10; 16:13-16).

Lucrurile de pe urmă

Noi credem că, la moartea fizică, sufletele celor răscumpăraţi în Cristos trec direct în prezenţa Domnului, unde vor aştepta învierea trupurilor lor, judecarea lucrării lor şi ospăţul nunţii Mielului (1 Cor. 15:42-58; 2 Cor. 5:6-10; Fil. 3:20-21; Apoc. 19:7-9).  Cei nemântuiţi vor trece direct în locul de pedeapsă, aşteptând învierea trupului şi judecata finală când vor fi judecaţi potrivit cu faptele lor (Lc. 12:4-5; 2 Pet. 2:9; Apoc. 20:11-15). Creştinii aşteaptă întoarcerea iminentă, personală şi vizibilă a lui Isus Cristos, mai întâi în văzduh, spre a-i răpi pe sfinţi, înaintea necazului cel mare, şi apoi pe pământ împreună cu sfinţii pentru a stabili Împărăţia Sa de o mie de ani, după care va fi o răzvrătire finală a lui Satan, judecarea rebelilor de către Dumnezeu şi în cele din urmă starea eternă cu ceruri noi şi pământ nou (Mat. 24:21, 27, 42-44; Fapte 1:11; 1 Cor. 15:51-52; 1 Tes. 4:15-17; 2 Pet. 3:10-13; Apoc. 19:11-22:5).